Atat m-a costat :) iar continututl ei e discutabil. Se numeste "Recomandari psihanalitice pentru mame" de Wilhelm Stekel, psiholog faimos, un adept a lui Freud care insista pe educatrea copiilor in spitit independent, dus la extrem. Ia lucrurile in ordine cronologica, incepand de la sarcina pana la pubertate. De ce am citit-o? De ce nu am lasat-o din mana cand am inceput sa dau peste indicatii pe care nu le consider in regula? Ca sa vad ce sustin si cei din partea cealalta a baricadei, la opusul attachment parentingului, natural parentingului, positive parentingului pentru ca nici la cele din urm nu ma convinge tot. Fac o scurta lista de lucruri care mi-au placut si lucruri care nu mi-au placut, incep cu partea negativa:
*Copilul trebuie sa doarma in camera separata din prima zi. Lasi copilul seara si vii dimineata la el. Noaptea inchizi urechile la plansetele lui, nici intr-un caz nu il hranesti noaptea, nu intri in camera lui pana dimineata sub nici o circumstanta, si sa te fereasca` sa lasi usa crapata ca sa-l vezi, creste un alintat. Saracii copii ale caror mame au ascultat astfel de sfaturi.
*Daca il iei in pat cu tine, cresti sansa lui de a fi homosexual.
*La 9 luni cel tarziu trebuie intarcat , ca altfel e comparabil cu un act erotic.
*Copilul este numit de zeci de ori TIRAN, se subliniaza faptul ca e nacut dominat de instinct, ceea ce il poate transforma intr-un om crud sub influente nefasta. Sunt de acord ca un copil poate fi transformat de educatorul lui in orice directie dar parca nu pot sa-i zic unui pui mic tiran...
*Niciodata fratii si surorile mai mici nu trebuie alaptati si imbaiati in fata fratelui mai mare, ca devine gelos si ramane traumatizat pe toata viata.
*Parintii nu trebuie sa se intereseze de scoala, e treaba profesorului sa il educe la scoala si atat. Cu scoala din ziua de azi...
Va intrebati daca exista si parti agreabile in marea carte? :)) ei, sunt. Ceea ce face cartea sa para scrisa de doua persoane diferite. Dupa ce a fost "dresat" sa fie ultraindependent se introduce parentingul pozitiv.
*copilul nu trebuie mintit, putem crede ca el nu intelege aceste minciuni cand de fapt le intelege foarte bine si il pot marca.
*pedeapsa nu e o alergere buna, daca un copil pedepsit nu se simte vinovat, in timpul pedepsei nu face decat sa se gandeasca cum sa nu fie prins data viitoare sau se gandeste cu ura la pedepsitor. In special daca vorbim de o pedeapsa corporala.
*cand se nasc fratii mai mici odata cu fratiorul/surioara parintii sa-i aduca si copilului mai mare un cadou. Mi s-a parut o idee interesanta.
*un copil nu trebuie sa fie presat prea mult sa ia numai note bune, sa fie cel mai bun la ceva ci sa i se induca ideea de a invata pentru sine. Acesta e un subiect dureros pentru mine, scoala mi s-a parut groaznica per total, desi invatam bine era mereu sub presiune, traiam in teama de a a lua o nota mai mica si eram impinsa sa devin cea mai buna, ceea ce nu s-a intamplat.
Asadar, urmeaza ca citesc o carte la polul opus, "Parenting neconditionat" de Alfie Kohn. Acolo voi detalia mai mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu