Picatura care a umplut paharul...cu lapte matern

    Am o mica problema, ghemotocul lunguiet vrea sa doarma la sanul meu mai mult decat pot suporta sa stau pe loc. La pranz nu ma lasa sa ma ridic din pat, numai sa indraznesc sa il las jos ca si incepe, cu tunete si fulgere, se transforma intr-un ghemotoc urlacios. Ok, stau pe telefon, citesc o carte ( desi cartea e periculoasa ca fosneste) dar imi doresc sa fac ceva si pentru mine, sa pictez de exemplu. De unde, ca nu il pot desparti de san. Si mai sufar de ceva numit "aversiunea pentru supt", ca sa fie mai clar e feelingul ce le determina pe femelele din regnul animal sa intarce. Este greu de suportat. Initial am crezut ca am eu o problema de simt ca vreau sa ma ridic si sa plec pe usa..oriunde, numai sa nu stau si sa alaptez. Ulterior am aflat ca multe mamici se intalnesc cu acest breastfeeding agitation:
"I felt an overpowering urge to stop nursing, immediately. It was a visceral, gut reaction like an itch, making me tense, anxious, cranky, and agitated. It was so confusing because I wasn’t in pain, and I was committed to nursing my son as long as he needed to nurse. The feeling only came when Jake was nursing, and quickly passed when he was finished."

"The best I can do is to say it felt like bugs were crawling all over my body, and I couldn’t brush them off. It started out difficult and annoying, and soon became intolerable. People used to ask me, "Does it hurt?" And I’d think, "I wish!" Pain, I could deal with. This was so beyond pain. It was just icky. Really icky."

Da, o senzatie de milioane.
As vrea sa il intarc, azi daca se poate...dar gandul ca ar plange imi da fiori. Am inceput  "intarcarea blanda", adica evit sa il alaptez fara sa ceara el asta in mod expres, nu mai umblu decoltata, incerc sa il distrag cu activitati ce ii plac, ii dau lapte de vaca inainte de somn. Voi avea rezultate? Cine stie? Le invidiez cumva pe mamicile copiii carora au renuntat singuri sau au intrat in "greva suptului" pe la un an si ceva. As vrea sa nu sufere in acest proces si totusi nu am puterea sa merg pe intarcarea dictata de copil, e mult prea departe, noptile sunt prea nedormite.