Planuri pentru diversificare

 

 Ne pregatim intens pentru diversificare, atat prin achizitii cat si prin informare.
    Asadar, avem pregatit scaunul bebelusul pentru mancat, lingurita adanca, lingurita plata, furculita, farfurie cu ventuza si 2 farfurii care pot fi umplute in interior cu apa calda ca sa pastreze temperatura mancarii. Totul e primit cadou, in afara de farfuria cu ventuza si lingurita plata+furculita. In plus, bunica mi-a pregatit fructe si legume de sezon si le-a bagat la congelator.
     In fiecare zi citesc cate ceva despre diversificare dar nu stiu cum sa procedez mai bine, sa merg pe schema clasica (piureuri) sau pe autodiversificare. Chiar si daca as merge pe autodiversificare, as gati din din alimentele care sunt considerate potrivite varstei in schema clasica. Nu cred ca sunt puse acolo la nimereala .
      Tabelul diversificarii dupa care ma orientez :     http://diversificare.ro/slider/2011/06/tabelul-diversificarii-alimentatiei-pentru-bebelusi-si-copii/
     Am citit o carte despre autodiversificare, voi scrie pe scurt ce am inteles eu din ea:

     Diversificarea trebuie inceputa la 6 luni, minim. De acord. Insa, depinde de fluctuatiile hormonale care imi scad mie drastic cantitatea de lapte in fiecare luna! Ultima data ne-am chinuit rau, se producea o cantitate infima de lapte, bebe cerea la san incontinuu si dupa un val de lapte insuficient sugea in gol, pana la urmatorul val, si el consumat dupa cateva gurite. Scutecele le uda aproape ca in cazul lactatiei normale, numai ca il hraneam cam de 4 ori mai des. Am incercat sa-i dau si un biberon cu lapte de-al meu congelat si l-a refuzat. A nu se confunda cu un puseu. O saptamana a fost asa si apoi totul a revenit la normal. Sper sa intarzie cat mai mult aceasta perioada ca sa aman diversificarea. Daca scaderea de lapte va avea loc din nou la mijlocul lunii, cred ca vom incepe totusi diversificarea cu o saptamana sau chiar cu doua mai devreme. Nu mai rezist sa trec printr-o criza de lactatie fara sa-i pot oferi altceva.
    Copilul va participa la mese cu parintii sai, oferindui-se mancarea parintilor, indiferent de varsta copilului si in special sa fie sub forma de  finger food ( ca sa poata fi apucata cu usurinta). Aici sunt oarecum sceptica, nu i-as da la inceput acele alimente care au risc de alergii ci as incepe cu alimentele cele mai safe.
    Bebelusul are nevoie sa cunoasca diverse texturi, altfel mancarea i se va parea monotona( cum ar fi noi sa mancam toata mancarea pasata, fara texturi diferite, doar cu gust diferit? ). De acord! Cred ca textura are o mare importanta. Mancarea ba e crocanta, ba e pufoasa, ba lipicioasa, ba fibroasa. ba cu seminte mici si as putea continua mult si bine, cert e ca texturile conteaza.
    Sansa sa se inece prin autodiversificare nu e mai mare decat prin hranirea cu lingurita, copilul avand acel gag reflex (reflex in centrul care provoaca voma la atingere) mult mai in fata decat la un adult, deci bucata care e prea mare va fi scoasa afara. Aici nu stiu ce sa zic, cam asta e cea mai mare teama a mea legata de diversificare.
    Un copil hranit cu lingurita poate fi hranit prea repede sau prea mult /prea putin fata de cerintele lui reale. Cred ca ar putea avea dreptate si aici..si totusi ma gandesc ca bebe ar refuza lingurita cu mancare cand e satul, doar daca nu e pacalit "uite vine avionul" sau sa fie hipnotizat la desene animate etc.
    Un copil trebuie sa aleaga singur mancarea. Sunt de acord sa aleaga din optiunile pe care i le dau eu. Ca altfel ar alege ciocolata si chipsuri.
    Nu obligam copilul la mananca ca pot aparea probleme digestive si chiar obezitate.

     Eu am fost un copil problematic cand venea vorba de mancare, pana la o varsta inaintata(8-9 ani), eram obligata sa mananc. Eu insa imi amintesc ca erau anumite elemente din mancare ce imi faceau scarba: de exemplu in supa inota ceapa si marar, oul avea un pic de albus crud si in general bucatile de ceapa gatita din aproape orice mancare, grisul cu lapte avea cocoloase, in lapte inotau firicele de caimac, etc. Observam aceste chestii marunte si efectiv vomitam. Acum nu ma pot pronunta daca a fost vorba de o diversificare deficitara de la inceput sau eu nu vroiam sa mananc efectiv dar voi incerca sa fiu atenta la aceste elemente pentru Iustin si da, daca nu ii va placea ceapa din mancare ii voi gat fara ceapa, etc.
   

3 concluzii

1.  Crema de galbenele e magica pentru iritatia de scutec, cel putin in cazul nostru. Am incercat Bepanthene si nu ne-a placut ca e lipicios. Apoi o crema de la Nivea si nu ne-a multumit. Apoi am ajuns la Sudocrem, care ne-a ajutat sa rarim iritatiile. In ultimul timp insa, persista o iritatie pe o portiune mica, la imbinarea dintre fese. Si tot l-am dat cu sudocrem si degeaba. Pana cand, am trecut pe langa un plafar si am zis sa intru sa-mi iau un ceai pentru stimularea lactatiei si am vazut-o, minunata crema de galbenele care ne-a scapat de iritatie peste noapte, la propriu. O folosim de o saptamana si nici urma de roseata.

2. Atunci cand mergi in vizita la un bebelus chiar nu e necesar sa versi sticla de parfum pe tine!
Just saying.

3. Cartile pentru copii comandate de pe net pot sa aiba un continut la care nu te astepti si idei care sa fie opuse ideilor tale de parenting.
    Imaginile sunt din cartea ce am cumparat-o recent si parca s-ar adresa cuiva care nu detine o masina de spalat rufe. Nu as vrea sa-i citesc asa ceva lui Iustin.

Ghemotocul meu de soare

Azi iti spun atat : Te iubesc!

Mii de flori albe

     Mii de flori albe pentru ingerasul mic ce pleaca in ceruri din burtica mamei lui. Sa te joci cu stelutele luminoase si sa iti veghezi parintii.
     Ma doare cand parintii raman fara copilasul lor iubit, pentru ca si eu am ramas fara al meu candva.
     Zbor lin pui mic.

Displazia de sold

    Nimeni nu ne-a recomandat sa facem aceasta investigatie, ecografia de sold. Insa am vazut in jur parinti care isi duceau copiii la aceasta ecografie, in special erau vizate fetitele. Un coleg de la serviciul sotului i-a povestit cum si-a dus baiatul la eco si sotul a veni si mi-a povestit, asa ca am hotarat sa il ducem si noi. La urmatoarea vizita la pediatru am cerut numele unui doctor care face astfel de ecografii si am fost trimisi la dr. Botez.
    Am ajuns la el cand Iustin avea 2 luni, dureaza foarte mult pana te programeaza si diagnosticul a fost urmatorul : displazie de sold remisa spontan. Adica el s-a nascut cu displazie, aceasta s-a vindecat dar au ramas urme. Doctorul ne-a repetatat cat de nororcos este, ca rar se remite de la sine. Ne-a intrebat daca ne-am infasat copilul si ne-a spus cat de periculos e infasatul strans , nu s-ar fi vindecat daca il strangeam in fasa cu picioarele intinse ( l-am infasat doar in prima luna, foarte lejer in zona picioruselor si el statea cu piciorusele in M). Si l-am purtat in wrap, conteaza mult si asta, caci picoarele au din nou, o pozitie corecta , in M, sau " broscuta". Ne-a mai spus ca intr-o tara normala aceasta ecografie trebuia facuta inca din maternitate, pentru ca Iustin s-a nascut macrofag, adica peste 4000 g.  Ne-a reprogramat la 4 luni si jumatate, sa vada evolutia.
     Am fost ieri la cea de-a doua vizita, incheieturile arata bine. De data asta am observat pe perete o imagine cu un copil purtat intr-un SSC ( semana cu un Bumbo), lucru care m-a bucurat, intr-adevar un ortoped  profesionist recomanda purtarea bebelusului intr-un sistem de purtare ergonomic.
     Noi am avut un wrap elastic pana la 3 luni. De la 3 luni avem Marsupi Plus care ne ramane mic si urmeaza sa achizitionez un SSC, inca nu m-am hotarat de care.

   Aici sunt informatii despre displazia de sold:    http://maternitate.ro/enciclopedie/displazie-de-sold/

Alaptarea

    Ca orice mama ce doreste binele copilului sau, mi-am dorit ca puiul meu sa fie alaptat. Beneficiile alaptarii sunt bine stiute, prin lapte transmitem copilului anticorpi si hormoni, alaptarea scade numarul alergiilor, sustine dezvoltarea fizica si psihica armonioasa, creste coeficientul de inteligenta, creaza o legatura intre mama si copil, scade riscul de cancer la san la mama, unele mame chiar reusesc sa slabeasca odata cu alaptarea, etc, etc, etc, beneficiile sunt fosrte multe.

   Sa povestesc ce a insemnat si inseamna in continuare alaptarea pentru noi. Inca din sarcina am fost la cursuri tinute de un consultant de alaptare, am urmarit grupuri de alaptare pe facebook, am citit informatii pe diverse bloguri si am acumulat informatii, teoria era pusa la punct. Am nascut, mi-a fost adus bebe si l-am pus la san..pentu cateva secunde cred ca imediat mi l-au luat, urma sa fiu mutata cu el in camera in 3 ore si era musai sa fie in alta parte in . Atunci nici nu stiu cum si daca l-am atasat bine, daca a tras macar o gurita de colostru. Mentionez ca am avut colostru de la 8 saptamani de sarcina. Nu am inteles nimic din acea experienta.
    Apoi, am ajuns in salonul cu rooming-in, bebe ma astepta dormind, era bine indopat cu lapte praf, deci nu si-a deranjat colega de camera cu plansete. Ca doar era greu sa m-il lase asistentele sa il alaptez eu, ca aveam cu ce! In fine..  Am prins o asistenta mai batrana care era.. ( as vrea sa folosesc multe cuvinte pentru a o descrie dar voi fi civilizata si voi zice atat, REA). Mi-a zis sa nu imi ating copilul pana nu vine ea sa imi faca instructiunile de utilizare ale copilului si mi-a zis ca nu am voie sa il alaptez azi! Am ramas masca. Apoi, o alta asistenta a spus ca de fapt doamna ne confundase, colega de camera avea interzis la alaptat din cauza ca fetita ei avea stridor, acum nu stiu daca acesta este un motiv pentru a nu alapta...
   In sfarsit mi-am luat puiul in brate si l-am apropiat de san. Bebe s-a atasat si am simtit acel vacuum, ca o presiune insa nu stiam daca mananca. Statea putin atasat si dadea drumul sanului. Seara si-a dat seama cum tre sa pape si a supt toata noaptea, ceea ce mi-a stimulat rapid lactatia si dimineata eram in plina furie a laptelui, asistentele ma masau si storceau, apoi a trebuit sa fac asta singura. Numai atipea Iustin si voiam si eu sa dorm o jumatate de ora ca nu se putea, trebuia sa stau si sa storc, sa nu fac mastita. Si mi-era un soomn!
   Asa am ajuns eu acasa alaptand exclusiv. In prima perioada ma trezeam in balti de lapte, schimbam lenjeria de 3 ori pe zi, sa nu mai zic de haine, puneam pelinci si prosoape ca laptele curgea rauri-rauri. Asta pana am descoperit absorbantele pentru sani, ce inventie minunata, mi-a usurat mult viata. Cam o luna si jumatate a fost si dureroasa alaptarea, nu aveam ragade, nu se vedeau rani, doar ma durea, ustura. M-am dat cu garmastan de cateva ori dar am vazut ca nu ajuta si am renuntat.
   Micitul papa la cerere, cerea cam la 1,5-2 ore zi si noapte si lapticul era mult.
   Apoi, la 6 saptamani a scazut productia de lapte, probabil ne confruntam si cu un puseu de crestere. Eram disperata, mama ma sfatuia sa ii dau lapte praf, dar nu am renuntat, l-am tinut la san mai mereu si a revenit laptele cel mult. Mi s-a mai intamplat de cateva ori acest lucru, acum tind sa cred ca are legatura cu eliberarile ciclice de hormoni, caci in fiecare luna aceasta scadere a avut loc cam in aceeasi perioada. Ne-am mai chinuit la fel la 2 luni si jumatate, 3 si jumatate si acum la 4 si jumatate, trec prin aceeasi poveste. Laptele vine putin, dar exista cate un val (let down) la fiecare stimulare. Deci bebe mananca sa zicem 100 ml nu la o masa ci la 3. Sper sa revina lactatia cum s-a intamplat de fiecare data pana acum.

   Trebuie sa zic ca nu imi imaginez cat de greu trebuie sa fie sa alaptezi copilul cu biberonul! Imi pare rau de mamicile care sunt nevoite sa faca asta, pentru ca mi se pare o mare bataie de cap. Iustin se trezeste noaptea cam la 2 ore ( s-a mai intamplat sa doarma si 3-4-5 ore legate dar rar) si incepe sa se foiasca. Daca in 30 de secunde nu e servit cu laptic, incepe sa planga. Nu vreau sa imi imaginez ca ar fi trebuit sa ma ridic din pat, sa prepar laptele praf si sa il incalzesc la o temperatura optima, Iustin ar fi plans cu siguranta in timpul asta si si-ar fi stricat somnul. Astfel, la primele semne eu ii ofer laptic si dormim in continuare impreuna.

   Pot sa spun ca alaptarea a decurs frumos si bine pana acum, am avut impedimente dar deocamdata ne-am tinut tare, traiesc un sentiment inaltator cand il am calm si fericit la pieptul meu.

                                               Primele incercari de alaptare in maternitate

4 luni si jumatate

    Am un baiat mare :)

    Cand s-a nascut Iustin nu prea aveam activitati, il leganam, ii cantam, il alaptam, il pupaceam insa el nu prea coopera. Acum insa s-a schimbat situatia. Ne jucam, pe fata lui se citeste fericirea, uimirea, tristetea si multe alte sentimente, ne raspunde pe masura asteptarilor.

Am facut o lista cu updateuri.

Greutate - 7700 g

Inaltime - nu prea reusesc sa il masor acasa, astept sa mergem la pediatru la 5 luni

Hrana - Lapte matern desi azi atenta la o banana ce o mancam, intindea manutele si deschidea gurita daca i-o dadeam sa o miroasa. Mai asteptam putin pana la diversificare.

Dezvoltare motorie - pus pe un plan usor inchinat, se ridica in fundulet..si cade in nas. In carucior insa se tine de bara din fata si nu cade. Se taraste pe burta, ca o omida, poate sa se deplaseze asa metri intregi.

Cum interactioneaza - zambeste mult, rade cand il pupam pe burtica sau pe gat, face "brrr" cu buzele, uneori cu limba usor scoasa si face bulbuci, chiuie, spune diverse silabe : ca, co, cu, ah, uuu, da, ma, ba si multe altele, ii plac jucarelele care fosnesc si care canta, ii plac jucarelele de plus, ajung in gurita lui in urmatoarea secunda. De fapt totul ajunge in gurita lui. Ne mangaie cu palmele pe fata, dimineata cand se trezeste zambeste extrem de dulce.

Ce mai e nou - Ieri am ajuns acasa de la munte. Astazi am montat pentru prima data patutul lui, ca sa il pun acolo la somnul de amiaza sau cand mai am eu nevoie sa plec pana la baie/dupa apa/mancare. Nu imi place ca i-a intrat deodata piciorusul intre gratii si nu stia cum sa il scoata de acolo. Acum i-am pus protectii, dar nu-l vad bine in patut cu protectiile alea. Ieri ne-am mutat pe o saltea toti 3, fara cadru de pat, ca sa nu imi mai fie asa frica de cazaturi. Tati a dormit la picioarele noastre.

Hainutele de bebelusi sau nu tot ce zboara se mananca

   Eu m-am temut sa cumpar hainute de bebelusi pana prin trimestrul III. Si cand am cumparat totusi hainute, am luat putine si mici. Din acea serie un singur body am reusit sa il intind pe al meu copil in maternitate si era mulat rau de tot, nici prin gand nu mi-a trecut ca voi naste un copil de aproape 4 kg si jumatate. Deci daca ar fi sa repet experienta cu siguranta as fi luat cu o marime mai mare, chiar doua. Si daca bebe e mai mic, mai bine sa-i fie un pic mai larguta hainuta decat sa-l stranga.
   Apoi, la o luna dupa nastere a urmat si botezul si am primit multe hainute, unele dintre care imposibil de imbracat. Voi detalia pe rand, mi-ar fi fost foarte util sa stiu aceste lucruri inainte de a naste, economiseam multi bani.

Bodyurile sunt o piesa vestimentara bebeluseasca de top :) . Sunt foarte utile, se impart in bodyuri cu maneca lunga si cu maneca scurta si ar fi necesare minimum 10 bucati. Se intampla sa trebuiasca sa schimbi 3-4 bucati pe zi : pe unul bebe a regurgitat, pe altul a facut pipi in timp ce il schimbai, pe un al treilea iar a regurgitat si al patrulea a fost decorat cu un caca exploziv ce a curs dintr-un scutec pus mai cu neatentie.
Pentru a fi mai usoara imbracarea, bodyurile se pot de regula largi in zona umerilor, prin capse sau umeri suprapusi. Personal prefer capsele, mi s-a intamplat ca umerii suprapusi sa se largeasca la spalat/purtat si sa-i cada bodyul de pe umar, dar asta mi se intampla doar la unele haine, deci cred ca totusi calitatea materialului e de vina. Mai sunt foarte comode si bodyurile ce se deschid din fata, au capse pe piept, burtica si la pubis. Le recomand mai ales pentru nou nascuti, ei se pot speria cand ii imbraci cu o haina peste cap. Acum puiul meu ade cand il imbrac peste cap si tine de haina si o baga in gura.

Salopetele ( cu talpita inclusa) le-am purtat putin, in prima luna de viata. Majoritatea mi se par cusute fara nici o logica. Unele au deschidere in spate, pe orizontala, deasupra scutecului. Pe acolo ar trebui sa ii scot piciosusele atunci cand schimb scutecul dar nu am reusit sa fac asta niciodata. Altele au capse in spate, sus, pe verticala si nu cred ca bebe se simte bine culcat pe capse de-a lungul coloanei. Marea noastra problema legata de salopete e fost insa ca bebe dadea din picioruse si ii ajungeau talpitele acolo unde ar trebui sa fie genunchii si ii bloca piciorusul asa. Mult mai comoda mi s-a parut combinatia body+pantalonas+ sosetute, chiar daca sunt mai multe piese.

Pantalonasii sunt si ei dintre piesele noastre vestimentare de baza. Ne plac cei fara talpita, ca patim la fel ca si cu salopetele, ajungem cu talpita la locul pentru genunchi. Insa, tin sa mentionez ca am primit/cumparat multi pantalonasi (15-20 de perechi am care i-ar veni in momentul asta, la lungime) si putem folosi doar 4! Toate au elasticul extrem de strans si incomod, sa zicem ca am pantalonasi pentru varsta de 2 ani si au elasticul ala cu diametru de 10 cm, total negandit. In general ii preferam pe cei din bunbacel, si in general hainele din bumbacel, cusute astfel incat sa fie usor elastice. Avem si blugi, i-am purtat de vreo 3 ori afara, ca nu sunt foarte comozi pentru un bebelus purtat.

Sosetele trebuie alese si ele cu atentie, 90% dintre cele primite/ cumparate il strang pe micut, lasa urme, e taios elasticul. Cele care stau bine pe picior lasa urme si strang iar cele mai largute ii aluneca. Am cumparat acum o tura de sosete mai ok, tot ii aluneca dar nu avem ce face, da din picioruse mai mereu. Numai ca sunt cusute cam gros la nivelul degetelor, si nu ar fi comode cu incaltaminte deasupra, dar deocamdata nu purtam incaltaminte.

Caciulitele  au fost si sunt in mod special marea grija a bunicilor si a strainilor de pe strada. In primele 2-3 saptamani i-am pus caciulita si in casa, eram si mult prea obosita ca sa ma opun sfaturilor din jur. Acum, afara, cand e soare ii pun o sepcuta ( cu capsunele albastre :) ) iar cand e vant si frig ( seara e racoare la munte) ii pun o caciulita subtire. Eu le-as prefera pe cele care se leaga sub barbie ca sunt mai stabile, bebe insa e de alta parere, face scandal cand ii pun caciulita si mai ales cand o leg, asa ca in momentul acesta folosim doar caciulite ce nu se leaga.

Puloverasele - le preferam pe cele cu fermoar sau foarte elastice.

Pelincutele ne sunt foarte utile, avem cam 15 bucati. In prima luna l-am infasat ( fara sa-i strang piciorusele, i le lasam im pozitie de broscuta, doar cand ma mai ajuta mama la infasat ii intindea picioarele). Dupa o luna am renuntat si bine am facut. La 2 luni am facut ecografia de sold si rezultatul a fost : nastere cu displazie de sold, remisa spontan. Doctorul a zis ca a avut noroc bebe, ca daca il infasam cu picioarele intinse nu prea avea sanse sa se vindece de la sine. L-am purtat si in wrap de mic cu picioarele in "M", o fi ajutat si asta.
Acum, ii astern o pelincuta sub el cand doarme langa mine in pat, in caz ca regurgiteaza sa ii pot schimba rapid pelincuta si nu toata lenjeria. Din fericire regurgiteaza tot mai rar. Tot cu o pelincuta de finet in sterg cand il spal la schimbarea de scutec. Si le ma fososesc pe ici pe colo.

Manuselele anti-zgariere  i le-am pus in primele saptamani de viata mai mult sa-i incalzesc manutele ca erau mai mereu reci. Apoi am renuntat la ele, cand a inceput sa isi descopere manutele.

Bavetelele nu ne vin. Nici una nu o pot lega la spate. Recent am primit un pachet de bavetele de unica folosinta de la chicco, poate ne vin acelea.

Gecile - unele sunt prea stramte la maneci, deci imposibil de imbracat, asta as zice ca e marea lor problema.

Altele 
-costumasele pentru botez nu sunt gandite bine in general, camasa era prea stramta la nivelul gatului, papionul ar fi stat atarnat pe-o parte asa ca am renuntat la ea. Sacoul se imbraca foarte greu. Aprimit 3 astfel de costumase, dintre care unul din bumbac amestecat cu ceva, elastic. I-am rupt papionul si pana acum folosesc bluza aia, e foarte utila, daca se face racoare o pun peste body.
-cum mai sa faci hainute de bebe si sa pui cate 3-4 etichete pe dinauntru ce m-ar deranja pe mine, dar pe bebe mic ?
-cum sa cosi hainute de bebe si sa faci imbinarile atat de brute incat sa lase semne pe pielea lui fina?
 Multe hainute sunt facute aratoase, numai bune de vandut, insa nimeni nu se gandeste ca acele haine trebuiesc imbracate cumva si purtate fara sa fie un real disconfort pentru bebe, asa ca poate fi o adevarata provocare sa alegi o hainuta buna.

   Aproape la fiecare spalare se gaseste cate o hainuta care sa ne fie mica si o pun deoparte pentru bebe #2. Iustin a purtat foarte bine hainele pana acum, sunt in stare ideala. Sa vedem dupa diversificare :)

Sarcina si Nasterea lui Iustin

   Acum nu am dispozitia necesara sa vorbesc detaliat despre ce s-a intamplat inaintea acestei sarcini, spun doar ca fetita noastra a murit la 31 de saptamani de sarcina, pe 26 aprilie 2013. Sarcina obtinuta dupa aproape 2 ani de tratamente, asteptari, dezamagiri, sute de teste negative. Pe 27 aprilie mi-a fost indusa nasterea, care a fost pentru mine cel mai dureros si traumatizant eveniment. A urmat inmormantarea iubitei noastre mici...si acum imaginati-va cum influenteaza hormonii si schimbarile o mama a unui copil perfect si sanatos, de cele mai multe ori se ajunge la depresie postpartum, de la usoara stare de confuzie pana la depresii puternice. Dar acea mama sa fi ramas fara copil, in lupta cu hormonii si in plin doliu, cu furia laptelui pe care nu avea cui sa-l dea, su burta goala si cu sufletul gaurit... 3 luni am fost pierduta total.

   De ziua sotului meu, pe 18 iulie, la aproape 3 luni de la tragedie au inceput niste crampe destul de rele, cu siguranta a fost ziua in care micul miner isi facea cuib. Pe 23 iulie aveam programare la doctor ( dupa sarcina pierduta am facut analizele de trombofilie si mi-au iesit 3 mutatii: PAI-1  MTHFR si MTRR heterozigote ) si fix inainte de vizita am facut un test de sarcina si mare surpriza, era cu 2 liniute, la doar 10 DPO. Am fugit repede sa fac analiza Beta HCG si apoi mi-am chemat sotul ca era plecat undeva. I-am scris pe o foaie A3 " esti tatic de bebe mic" si am lipit acea foaie de dulap.
    A ajuns acasa, eu eram toata un zambet. Si ma intrebat " esti insarcinata?" . Se pare ca se citea pe fata mea fericirea. S-a asezat fix in fata dulapului dar nu a vazut acea foaie, i-am zis sa se uite in jur, tot nu a vazut-o. A trebuit sa i-o arat.
     In acel moment eram foarte fericiti, dar si rezervati, abia trecusem printr-o mare pierdere...  Am mers la doctor in maximum 2 ore, cum ziceam, aveam programare si ea nu a vrut sa imi vada testul pozititv, a zis ca dau eroare, m-a bagat la ecograf si era dezamagita ca nu se vede nimic acolo. Eu nu eram atat de dezamagita pentru ca stiam ca puiul are doar 10 zile, era chiar imposibil sa se vada, nu stiu ce cauta doamna doctor. M-a chemat peste o saptamana, de unde verdictul : cel mai probabil e sarcina extrauterina, ca e lichid in Douglas. Se vedea si un puncticel de 2,5 mm in uter dar pararea dnei. doctor a fost ca nu e ala sacul embrionar. M-a chemat iar peste cateva zile. Intre timp, au inceput niste sangerari si intepaturi in stanga. Eu eram foarte dezamagita, eram sigura ca e extrauterina, plangeam, am sunat-o pe dna dr. si efectiv a tipat ca nu o intereseaza cine sunt si ce am patit ca ea are acum pacienti. La urmatoarea ecografie s-a vazut sacul embrionar si la o alta, la 6 saptamani si 2 zile, l-am vazut pentru prima data pe Iustin, un puncticel minuscul dar cu o inimioara mare de deja batea. Eu nu as fi vrut sa fac ecografie pana la 6 saptamani si jumatate dar asa au fost circumstantele si m-am lasat ghidata de doctor. La ultima vizita mi-am adus si sotul, dar nu a fost lasat sa intre in cabinet pe motiv ca doamna se grabeste, desi eram la cabinetul ei privat, plateam a patra ecografie. Si pe finalul consultatiei mi-a zis sa nu ma astept sa fie bine sarcina mea. Atunci amandoi ne-am infuriat si am schimbat doctorul. Si am fost multumiti de el fana la final. M-a linistit de fiecare data si m-a sustinut sa nasc natural.
     A trecut trimestrul I de sarcina, cu greturile de rigoare din saptamanile 5-13, care erau oarecum mai putin intense decat in sarcina precedenta. Am mai avut si in saptamanile urmatoare greturi, dar de durata scurta. La 12 saptamani am facut morfologia fetala si mi s-a zis ca bebelusul e bine, sanatos si ca e baietel. La ecograf sarea ca o broscuta :) .
     Cum am zis mai sus, facand profilul de trombofilie am descoperit 3 mutatii, nu foarte grave, dar era o posibilitate ca anume ele sa fi cauzat moartea intrauterina a fetitei mele. Asa ca pana la 13 saptamani am luat Aspenter si de la 13 saptamani, sotul mi-a facut injectii anticoagulante in burta ( Innohep 0, 35 ).
     A trecut si trimestrul II, de la 15 saptamani si cateva zile am inceput sa imi simt  zilnic puiul, si sotul l-a simtit imediat cu mana. Incercam sa fiu cat mai linistita, eram bucuroasa ca ma puteam misca in voie, in sarcina trecuta am stat foarte mult la pat din cauza sangerarilor cauzate de placenta jos inserata. Am lucrat pana la 24 de saptamani, apoi am renuntat singura, oricum nu aveam contract ca am ramas gravida chiar in perioada angajarii, si a fost foarte convenabil, lucram de acasa si imi duceam lucrarile la serviciu, care era la 5 minute distanta. De pe la 22 de saptamani ma uitam saptamanal ce sanse de supravietuire are bebe daca se naste atunci. Mi-am creat singura pe computer un jurnal de sarcina si mi l-am printat si scriam in el.
     A venit trimestrul III, deja aveam o burta imensa. Dupa 30 de saptamani timpul a inceput sa treaca dureros de greu. Aveam arsuri, dureri de spate, dureri in zona osului pubian, carcei, sindromul picioarelor nelinistite, sangerari nazale, nas infundat. Dar acestea stiam ca sunt trecatoare si rabdam, ca scopul lor era unul nobil. Lucrul care ma nelinistea era ,ca de la 20 de saptamani aveam tensiunea marita. In general ma invarteam in zona 130/85 dar am mai avut si sistolica 140, de vreo 2 ori 150. De pe la 31 de saptamani mergeam cam saptamanal la Test Non Stress, tot pentru a fi tinuta sub observatie mai atent. Numaram zilele, orele, nu imi venea sa cred ca imi voi intalni copilasul si totodata imi era si frica de o alta tragedie.
     A trecut timpul si a venit ziua dinaintea nasterii, in care am simtit o presiune puternica, parca se despica pelvisul, iar in urmatoarea dimineata, de la 6 au inceput contractiile ( aveam 39 de saptamani si 2 zile). A urmat cea mai minunata zi din viata mea.
      Povestea nasterii o am postata aici : http://nasteridepoveste.ro/intampin-nasterea-cu-calm-si-bucurie-nastere-naturala-nemedicalizata/  . E un site cu povesti frumoase pe care il recomand.
      Acesta e inceputul povestii noastre.

Somnul

   De la 3 luni si jumatate Iustin m-a obisnuit cu o anumita rutina de somn.  Odata la 2-4 ore, ziua, puiul doarme cate jumatate de ora ( dar nici atunci nu il pot lasa sa-mi fac treburile ca se rostogoleste imediat). Iar seara, adoarme intre orele 23-1. Sunt foarte multumita si sper sa nu se schimbe lucrurile.

    Pana la 3 luni si jumatate a fost destul de delicat subiectul somnului. Cum ziceam in postarea anterioara, in prima luna ne-am chinuit ca incercam sa il culcam musai in landou. Dupa ce am inceput sa practicam dormitul impreuna, dormim cate 8-12 ore. Numai ca el adormea la 5 dimineata, apoi o perioada la 7 , apoi la 9, pana a ajuns ca acest ciclu de somn sa inceapa la ora 14. Dormea destul de bine numai ca eu eram bulversata, imi schimbam incontinuu ora de somn. Uneori nu puteam sa adorm odata cu el si dormeam putin, ma trezeam obosita. Cand era treaz plangea,oricum n-as putea sa zic ca a plans foarte mult. Iar la somnul de zi il tineam pe piept, ca dormea iepureste si preferam sa ma odihnesc cu el pe piept, dar ma temeam sa adorm asa. Tare dulce mai e cand doarme pe pieptul meu!

    Sa revin la Iustin cel de acum, la 4 luni si 9 zile ( ce usor e sa tin contul varstei lui, fiind nascut pe data de 1), si acum am ocazia sa scriu ca doarme. E al treilea somn pe ziua de azi. La primul am spalat rufe la mana ( suntem la munte acum), la al doilea am mancat si acum ma relaxez scriind, l-am adormit hranindu-l la orizontala.
    La 1 luna ne-am luat wrap elastic si era magic, il adormeam instant acolo. Acum avem Marsupi plus si adoarme si in el, dar cand ii vine lui somnul, nu oricand il port, cum era in wrap.

Motherhood - ce nu mi-a pus nimeni

   Am hotarat sa fim parinti de la inceputul anului 2011, a urmat un drum greu, de la infertilitate, la o sarcina si nastere traumatizanta a fetitei noastre ce a plecat la ceruri, pana la o sarcina si nastere frumoasa ,cea a lui Iustin, pe data de 1 aprilie 2011.   In tot acest timp (mai exact 3 ani si 2 luni) am avut timp sa imi imaginez viata de mama din plin.

    Ma imaginam cu o burtica mare si imi doream sa simt "valurelele" facute de bebe. Apoi ma vedeam cu un pui mic la piept, imi imaginam manutele si piciorusele mici, zambetul de neegalat, obrazul caldut si moale. Toate acestea au devenit realitate, am langa mine tot ce mi-am dorit, un pui de om al nostru pentru care purtam o dragoste nemarginita, orice mama stie despre ce vorbesc. 

    Insa nu intelegeam despre ce vorbesc mamele cand spun ca le e greu cu bebelusii lor, gandeam astfel:  il hranesti de cateva ori pe zi, il schimbi de scutec, doarme mult, plange un pic si il legeni, te mai joci cu el , il imbraci, il speli, ce poate fi atat de greu? Citeam desigur pe forumuri si bloguri de bebelusi colicosi, de probleme cu alaptarea, de tot felul de greutati dar eram ferm convinsa ca nu mi se va intampla. Ziceau si ceva de nopti nedormite, dar nu am bagat de seama. 

    Cea mai grea a fost prima luna dupa nastere, pana am prins putina experienta. 

    Intr-o buna zi, dealtfel cea mai frumoasa zi din viata mea de pana acum, ( nu stiu de ce toata lumea considera cea mai frumoasa zi in viata unei femei cea a nuntii ei, ca pentru mine ziua nasterii a fost cea mai cea), m-am trezit cu un pui de om in brate. Stiam deja ca sunt responsabila total pentru el, imi dadeau lacrimile cand il priveam, nu imi venea sa cred ca e al meu, ajunsesem sa cred ca nu voi avea niciodata un copil al meu si uite-l, il aveam in bratele mele, frumos, sanatos si din acel moment s-a instalat cea mai mare frica din viata mea: sa i se intample ceva. In maternitate nu am dormit noaptea, il priveam incontinuu, ii studiam fiecare trasatura....

1. Deci in topul lucrurilor pentru care nu am fost pregatita este INGRIJORAREA permanenta si intensa pentru bunastarea puiului. Avand in vedere ca inainte pierdusem o sarcina la 31 de saptamani, si in sarcina asta am fost ingrijorata si credeam ca odata cu nasterea toate grijile vor disparea. M-am mintit singura. Asa ca inca din maternitate m-am speriat ca tresarea in somn, ca i-a iesit o alergie pe fata, ca in scaun avea granule albe, ca niste seminte, fugeam cu scutecul prin maternitate, o cautam pe asistenta sa-i arat.

    Acum ma ingrijorez cand doarme pe burta (risc de SIDS) si in general cand dorm cu el , ma ingrijorez cand plange ca nu stiu sigur motivul, ma tem sa nu cada din pat, ma tem sa nu cad eu cu el. Lista poate continua, si cu siguranta imi voi face griji pentru el si cand va avea 30, 40, 50 de ani.

2. OBOSEALA a fost mult peste ce am asteptat eu. Din fericire lucrurile s-au ameliorat dupa prima luna pentru ca in mare parte a fost vina mea. Inca de la maternitate mi s-a spus ca bebe trebuie sa doarma in patutul lui si zau ca as fi dormit cu el din prima clipa dar imi era frica sa nu-i fac rau prin somn si zilele mele decurgeau cam asa: bebe papa la orizontala ( imi era greu sa stau in fund din cauza epiziotomiei) si adormea la alaptat. Eu ca o mama corecta il luam din pat ca sa il culc in landou. Cum ajungea in landou , incepea sa planga si urmatoarea perioada o petreceam incercand sa il adorm fara succes. Apoi venea vremea mesei si povestea se repeta. Se mai intampla sa nu se trezeasca cand era pus in landou si atunci il priveam ce frumos doarme sau cautam pe net informatii legate de bebelusi. Si uite asa aproape ca nu am dormit o una de zile. Aveam momente in care eram atat de obosita incat simteam ca nu mai pot avea grija de copil, ameteam foarte tare si nu ma puteam concentra. Si astea cu tot cu mult ajutor de la sot.

     Acum ma declar ODIHNITA , bebe doarme cu mine de la varsta de o luna si dormim 8-12 ore cu pauze scurte de papa.

3. TIMPUL  a capatat o cu totul alta notiune. La inceput timpul era masurat in saptamani de sarcina si acum in lunile puiului. In functie de varsta lui ma orientez. Si mai pot sa spun ca pana la 3 luni si jumatate timpul a trecut foarte greu, pentru ca micutul nu dormea noaptea ci ziua. 

   Mai pot adauga ca nu am timp sa merg la baie, sa fac dus, sa gatesc, etc dar nu ma deranjeaza acum, voi avea destul timp liber cand va creste bebe.

    Si cel mai important este ca timpul a devenit PRETIOS . Iustin nu va mai avea niciodata 4 luni si 8 zile, azi am ultima sansa sa fiu cu Iustin cel de aceasta varsta.

  

    Am cautat un termen care sa descrie viata mea din acest moment si mi-a veni in minte cuvantul INTENS . Cea mai frumoasa, extraordinara, palpitanta, complicata perioada din viata mea.

                                                        Talpite mici in maternitate

Inceput

  Nu stiu cum ar trebui sa incep un blog, poate ca si talentul meu literar nu da pe dinafara, desi in liceu imi placea sa scriu poezii.
    Ma numesc Elena, mami de Iustin ( 4 luni si 8 zile),  am 23 de ani si aproximativ peste o luna eu si sotul meu vom implini 4 ani de casnicie si 6 de relatie.  :) Ne-am luat tineri rau.
    Momentan sunt de "profesie" mamica si in teorie studenta in ultimul an la master, pana pe 1 octombrie . Din al doilea semestru nu am prea frecventat facultatea pentru ca eram in ultimul trimestru de sarcina asa ca probabil va trebui sa repet anul in viitorul apropiat, cu siguranta trebuie sa o fac si pe asta.
 
    De ce imi fac blog? Pentru a-mi ordona undeva gandurile, mereu mi-a placut sa-mi asez viata cumva pe file. Puteam sa o fac pe un caiet dar aici cu siguranta ar arata mai bine, mai ordonat. Poate daca blogul asta va supravietui timpului, voi printa totul, sa-mi imortalizez experienta de proaspata mamica. Dar cred ca ma gandesc prea departe.

   Aici suntem noi, mami, tati si puiul cu talpite mici si dulci ( ne si aluneca sosetele) .